De curand am vazut o emisiune in care un scriitor si jurnalist roman, pe care nu imi permit sa il numesc, spunea ca tinerii din ziua de astazi nu mai au sensibilitate si ca se apropie din ce in ce mai mult de masini.
Ca o justificare sau ca ceva ce simt nevoia sa spun, voi adauga: nu am fost asa de la inceput!
Inca din clasa a sasea ma simteam umilita sa vad la scoala tot felul de nedreptati. Imi amintesc, de exemplu, cum o profesoara de romana(dintre cele sapte pe care le-am avut in patru ani de scoala generala) a marit cu un punct notele celor care luasera 9, dar a lasat neschimbate notele mai mici. Motivul a fost o colega a carei medie nu iesea 10 altfel. Toti stiam. Marturisesc ca eram printre cei a caror nota se marise, dar cu toate astea m-am ridicat si i-am spus profei ca nu sunt de acord cu ce face si ca daca tot mareste sa faca asta pentru toata lumea. Ea s-a enervat, a facut o criza de isterie, m-a facut nesimtita si pana la urma a marit toate notele.
Am avut odata prin clasa a saptea o lucrare la fizica. Pe numarul meu fusese o intrebare despre baterii si profesoara, desi nu ne ceruse si nu spusese nimic in legatura ce ar fi vrut sa scriem in plus, ne-a dat tuturor 8 pentru subiect tratat incomplet. Am vociferat si cu ocazia asta si rezultatul a fost: doua puncte in plus pentru tot randul meu si stampile in jumatate de catalog(pentru ca deja trecuse notele).
Pe langa cele de mai sus, au fost multe altele in generala si totul a culminat cu ultimul semestru din clasa a opta. Aveam o colega disperata sa ii iasa toate mediile 10 si nu se descurcase la romana. Eu avusesem 9 pe primul semestru la franceza si acum am fi fost la egalitate pe locul intai amandoua. Nu a fost insa asa, chiar daca mediile se incheiasera. Diriginta mea, inmanata de o forta binevoitoare a luat-o pe profesoara de romana si a rugat-o sa mai treaca niste note in catalog, „ca e o fata buna, ca e pacat sa o stricam noi la sfarsit…” si a mers la directoare sa ii spuna ca a gresit cand a calculat media. Evident, aceasta din urma a inceput sa tipe, ca nu e posibil sa se calculeze gresit o medie, ca de ce nu e atenta etc. Eu am ramas muta privind aceasta tiganie si mi s-a facut scarba cand, dupa ce diriginta se impacientase ca face maica-mea scandal, m-a pus sa dau mana cu mult prea inteligenta mea colega si mi-a spus ca „nu trebuie sa avem resentimente”.
Asa am invatat ce inseamna corectitudinea. Evident, totul a continuat in liceu si la facultate, dar asta o sa o povestesc cu alta ocazie.
Sa va povestesc acum in ce fel am descoperit ce reprezinta „secretele intime”.
Eram tot in generala, nu mai tin minte exact in ce clasa, dar stiu ca faceam ore dupa-amiaza si ma pomenesc intr-o dimineata cu un unchi de-al mamei mele in vizita. Eu imi scriam o tema stand in pat, iar el era langa mine. La un moment dat, a inceput sa ma atinga pe picioare. Eu mi le feream. El a continuat, a ridicat mainile si mi le-a pus pe sani. M-am speriat si am sarit din pat. I-am zis ca trebuie sa ma grabesc sa plec la scoala. M-a strans in brate si ii simteam chestia prin pantaloni. Ma umplusem de greata si de o frica sora cu moartea. Am mers cu el spre usa spunandu-i ca trebuie sa plece ca nu mai am timp de stat si el m-a luat iar in brate si mi-a raspuns: „Nu trebuie sa spui la nimeni. Astea sunt secrete intime.”.
Nu am uitat nici acum calvarul prin care trecusem la scoala. Nu aveam curaj sa ma uit la nimeni si imi era rusine. In perioada aia aveam o prietena si i-am spus ei tot ce patisem, iar ea mi-a zis sa ii povestesc mamei mele. Asa am facut. Ce a urmat… alta tiganie, certuri intre familii, o replica geniala de la tati (multi ani mai tarziu): „Stiam, mi-a zis ma-ta, dar eu speram sa nu fie adevarat.” si o indiferenta totala fata de frica si trauma prin care trecusem eu. Toti se canalizasera spre ce era de facut cu unchiul mamei mele si au uitat ca era de facut ceva si cu mine.
Cu toate astea, in liceu, dupa o destrabalare totala la inceput, m-am mai simtit iar ca un copil inocent.
Devenirea mea nu stiu ce a insemnat. Lumea din jurul meu e isterica si de teama sa nu ajung ca ea, am inceput sa o ignor din ce in ce mai mult. Asa ajung masina si asa ma lepad de toate. Din fericire.