O râmă mititică

Într-o rece dimineață a ieșit o râmă mică
Din pământul unde viața tot răzbește și se mișcă
A simțit un strop de ploaie și-a plecat la un scăldat
Bucuria i-a fost mare când în baltă s-a băgat
Se simțea extaziată și trăia viața din plin
Când o doamnă parfumată a trecut cu tocul fin
A venit o greutate, nu a mai știut de ea
Și pământul s-a făcut un mormânt de catifea
Cugetând, ne credem peste, ne trezim singuri si goi
Căci pe lumea asta mare tot râme suntem și noi

2 comentarii

Comments RSS TrackBack Identifier URI