Exista presa libera in Romania?

Atentie! Aceasta este parerea unei PSD-iste.

In toate tarile din „lumea civilizata”, inclusiv Romania, presa este intr-un declin crancen. Daca va ganditi la chioscurile de ziare care erau mai peste tot, au ramas foarte putine si acum s-au transformat intr-un fel de non-stopuri. Nu am mai vazut de mult ziare pe hartie in Romania. Acelasi lucru se intampla cu televizorul, mai ales in cazul „publicului comercial” (18 – 49 de ani, din mediul urban). Dintre acestia, daca ne uitam la cei sub 30 de ani, foarte putini mai au televizor acasa.

Acum, privind peste tot in lume, jurnalistii si media in general, toti se plang pentru ca pierd multa cota de piata si devine din ce in ce mai complicat sa traiesti din publicitate daca nu mai ai ochi sa se uite la tine. Bani care inainte mergeau spre TV si ziare acum se indreapta spre YouTube si Facebook.

Nu am vazut pe nimeni in Romania sa se planga de ceva. Dimpotriva. Si nu ma intelegeti gresit, ii apreciez pe Tolo si mai ales pe Mandruta pentru ca s-au adaptat si incearca sa ramana valorosi (sunt si manelista :)). Desi Facebook nu da bani din vizualizari, Digi si GSP dau fara problema. Dar DE UNDE? La fel Antena 3, care are public mai in varsta (+eu) si dau reclame la Prostamol. La fel Romania TV, Realitatea, B1TV si orice alt post de stiri mai exista. De unde au bani?

Aici au murit sperantele mele de presa libera in Romania. Partea buna e ca toti sunt afiliati unor grupuri de influenta diferite si asta este nemaipomenit. Nimeni nu va rata ocazia sa relateze fiecare fapta defectuoasa a celorlalti. Daca nu stiti pe cine sa credeti si vreti o imagine completa, parerea mea e ca toata lumea are dreptate. Mereu vor fi unii care vor relata ceea ce altii incearca sa ascunda. Asta face ca in Romania sa iti mai poti forma o opinie completa.

La fel cum a existat un Hagi care sa castige campionatul cu Viitorul, poate va exista o generatie de jurnalisti care va avea viziune sa elibereze si Presa Romana. Amin!

 

Moldovenii spun lucruri trasnite – anunturi basarabene

Ma uitam astazi pe siteuri de anunturi din Chisinau (nu intrebati…) si am dat peste cateva care mi s-au parut prea amuzante sa nu le impartasesc. Asadar, cu ghilimele:

Vind camera 9000 euro,conditii bune.Riscanovca,transport in toate directiile.Urjent.

Urgent vind apartament, 40 metri 25700 euro cu 1 odaie, e posibil si in credit cu prima rata de 70 % din suma totala, apoi 500 euro in fiecare luna, negociabil in direct cu stapinul, este de mijloc.

Se vinde o odaie parţial mobilată în cămin familial, comodităţi la 6 camere, cu reparaţie cosmetică, ferestre termopan, domofon, scară îngrijită, vecini liniştiţi, apă caldă 24/24 de la termocom, ascensorul lucrează permanent.

Se vinde apartament cu 1 odaie in Chisinau, str. Albisoara 82/8, intr-o zona verde, pe malul lacului. Infrastructura dezvoltata, parcare subterană, teritoriu ingradit, pazit, cu drumuri pentru plimbari, peluze verzi, banci comode, iluminare buna.

Baie si wc personal, bucatarie personala, 24mp, boiler, masina de spalat automat, frigider, contoare proprii, reparatie euro, gratii la geam, internet, telefon, cablu tv. Zona linistita si ecologica, transport in toate directiile.

Mai cedez din pret la cumparator real.

Fac menaj in odai, apartamente, case pe pamint.

Lucru în oficiu cu perspectivă.
Responsabilități : lucrul cu documentaţia, Consultarea clienţilor, Convorbiri telefonice, Analiza şi selectarea persoanelor.

Angajăm ajutor de antreprenor. Cerințe față de candidat:- Studii superioare;- Activ si disciplinat.

Baiat, 24, cauta o gospodina pentru viata în agendă.

Ma numesc Eugen, am 23 de ani, doresc sa fac cunostinta cu o fata pentru familie.

Am dorinta de o fetita de viata, sa fie si cu copii.

 

„Sunt mort de beat, scot fum te-as f*te masiv”

Asta imi scria un coleg de la firma pentru care lucram pe vremuri la Craiova. Nu a fost singura data cand am experimentat hartuire sexuala sau agresivitate din partea colegilor. Cand zic asta, nu ma refer doar la firma din Craiova, ci la majoritatea firmelor in care am lucrat pana acum.

La un moment dat, am fost angajata in Bucuresti la o multinationala. Unul din momentele pe care mi-l amintesc perfect este la o petrecere a companiei. Un coleg pe care abia il cunosteam din vedere a venit atunci la mine. El era beat, iar eu eram inconjurata de oameni din echipa mea. Barbatul pur si simplu a inceput sa tipe de fata cu toata lumea „Adriana, pe tine nu te suporta nimeni”.

Am fost devastata si m-a deranjat felul in care mi-a vorbit si momentul mai mult decat feedbackul in sine. Daca ai ceva sa imi spui, sunt deschisa sa ascult, dar nu in modul acesta. Atunci am avut norocul sa am un mentor care sa ma sustina, sa ma indrume si sa imi explice ca situatiile astea nu sunt deloc normale. Mi-a recomandat sa vorbesc cu managerul meu si sa ii explic prin ce trec.

Incidentele de mai sus le-am rezolvat insa vorbind cu oamenii in cauza. Mi-am exprimat dezamagirea, iar ei mi-au cerut iertare si pareau rusinati. Nu am ajuns niciodata la manager cu astfel de probleme. Privind inapoi, poate uneori ar fi trebuit.

Cand m-am mutat in Franta, era ceva rar sa nu imi faca niciun fel de propunere colegii barbati. De data asta nu erau neaparat in stare de ebrietate. Mi s-a intamplat o data ca un coleg sa ma sune „din greseala” pe telefonul de firma si dupa ma invite in oras. Din Franta nu imi amintesc insa ceva agresiv-nesimtit din partea celor de la munca la adresa mea.

In Anglia regulile sunt mult mai stricte. Uitandu-ma la codul de moralitate de la Facebook, traiesc cu impresia ca un angajat care s-ar comporta asa cum am descris mai sus ar avea cel putin un avertisment de la HR. Mai ales dupa scandalul Uber.

Poate nu toate femeile din IT trec prin asa ceva, dar eu am trecut. Stiu ca in tara mea e inca rusinos sa vorbim despre asta si oamenii au impresia ca e normal ca asemenea incidente sa existe.

Va mai spun o poveste si va las.

B. e angajat la o multinationala care produce echipamente in Bucuresti. Vorbeam zilele trecute cu el si mi-a zis ca in firma predomina femeile la munca pe banda pentru ca ele nu comenteaza si accepta sa munceasca pe bani mai putini. Uitandu-ma la diferenta de salarii, sa fiu sincera nu cred ca mi s-a intamplat, dar este ceva real, confirmat de statistici.

Ce vreau este macar sa deschid subiectul si oamenii sa se gandeasca la agresivitatea de toate felurile si nedreptatile la care sunt supuse femeile la locul de munca.

Florin Piersic – Pe cararile vietii

Pot povesti inca o viata de cate-n lume am vazut,
Despre iubire si despre oameni pe care-n drum i-am cunoscut.
Am incercat de toate-n viata, cu doua maini am luat si-am dat,
Cunosc speranta si disperarea, am fost ranit si am iertat.

Am colindat pe cararile vietii cu pasul rar sau mai grabit
Si am strans vise si am strans ganduri si inca nu am obosit.
Am invatat din greselile mele, insa si de taceri si de minciuni m-am lovit,
Dar trecand peste ele, si cu bune si rele,
Am aflat rostu’ vietii si-am trait, si-am iubit.

Am intalnit femei frumoase ce mi-au dat tot ce-aveau mai bun,
Le-am strans in brate, le-am strans in suflet, si le-am iubit ca un nebun.
Dar stiu cum suna si tacerea, ii stiu si cantecul amar
Si cum te-alina daca ti-l canta pe strunea lui un lauttar.

Am colindat pe cararile vietii cu pasul rar sau mai grabit
Si am strans vise si am strans ganduri si inca nu am obosit.
Am invatat din greselile mele, insa si de taceri si de minciuni m-am lovit,
Dar trecand peste ele, si cu bune si rele,
Am aflat rostu’ vietii si-am trait, si-am iubit.

Am colindat pe cararile vietii cu pasul rar sau mai grabit
Si am strans vise si am strans ganduri si inca nu am obosit.
Am invatat din greselile mele, insa si de taceri si de minciuni m-am lovit,
Dar trecand peste ele, si cu bune si rele,
Am aflat rostu’ vietii si-am trait, si-am iubit.

Si-am iubit…

Ce faci cand iti pierzi bagajul

Dupa zborul 25 de anul asta, am ajuns in Basel. A fost cu peripetii, asa cum se intampla in fiecare loc nou.

Am aterizat si am citit un mail de la KLM in care ma anunta ca imi pierduse bagajul. Acesta a fost cel mai ZEN moment din zi. Din secunda aia, eram in Paradis pentru ca tocmai imi dadeam seama ca e doar un bagaj si uite ca pot sa traiesc fara toate lucrurile din el – macar temporar.

In minte o aveam pe Urania zicand ca nu are nevoie de niciun lucru cu adevarat si se simte eliberator cand nu ai nimic.

Am mers la bagaje pierdute si am completat un formular cu zbor, adresa de livrare, numar de contact si am primit o borseta. Aveam in ea diverse lucruri pentru igiena personala si un tricou alb, mare, de barbat.

Eram destul de surprinsa ca toata lumea vorbea franceza pentru ca tata imi zisese ca e zona germana si mi-a fost si mai mare surprinderea cand am iesit de la bagaje si am vazut preturi in euro. Nu mi-am luat bani la mine – clasic – si la bancomat nu aveau altceva. M-am gandit ca poate Elvetia o fi aderat la moneda si oi fi ratat stirea, asa ca am scos euro.

Iesind din aeroport, cand sa urc in autobuz, sa fiu totusi sigura ca ajung unde trebuie, intreb despre destinatie si atunci imi zice soferul ca … „Doamna, sunteti in Franta. Trebuie sa va intoarceti in aeroport, sa treceti granita si sa luati autobuzul din Elvetia.”.

Intoarce-te, scoate alti bani din Elvetia (care nu aderase de fapt la euro), ia autobuzul care trebuie. Intr-un final ajung la birou – consultant de succes.

Stiu ca erau toti colegii socati, sau macar mimau compasiunea in legatura cu bagajul. Mie imi pasa cel mai putin. E asa o fericire in a nu avea nimic, mai ales dupa prea mult bine. Stiu, poate te gandesti ca ok, dar aveai bani – deci, rezolvat. Adevarat, dar uneori ai bani si nu ai timp.

Mi s-a mai intamplat ceva in ziua asta pentru ca eram pe stop, dar imi e prea rusine sa scriu pe blog detalii.

Intr-un final, seara, eu ajunsa la hotel, tocmai aflu ca mi-au primit valiza. A fost genul ala de zi cand nimic nu merge, dar cumva la sfarsit pur si simplu se aliniaza stelele.

Despre asasinarea ambasadorului rus

In primul rand, le cer iertare tuturor celor care s-au simtit afectati emotional de filmul pe care l-am distribuit. Chiar si mama mi-a scris socata.
 
Este multa violenta, dar nu este nimic explicit. Nu ii arata fata omului mort si nu se vede sange curgand sau vreo rana.
 
Eu m-am simtit pur si simplu disperata cand am vazut pentru ca nu este vorba despre lumea a treia… e Turcia! Poate ai fost acolo in concediu si stii ce zic. Am prieteni in Istanbul si Ankara si nu le doresc sa mai traiasca asa ceva.
Imagineaza-ti ca erai in sala aia. Sa zicem ca erai un jurnalist si te-ai dus sa iti faci meseria, sa il asculti pe ambasador si sa ii pui o intrebare. Sa presupunem ca ai fi vazut ce era in filmul ala pe viu, in fata ta. Asta nu e doar o afectiune emotionala. E frica de moarte. Multa lume o simte in fiecare zi. Exista oameni care sunt fericiti ca au mai vazut o data lumina zilei. Am vazut filmele cu oamenii scapati din Alep. Sunt aproape sigura ca si tu.
Pentru multa lume e o realitate. Nu zic ca trebuie sa fie toti oamenii constienti de asta. Fiecare are dreptul la realitatea lui. Problema e daca, facandu-ti o bula fantezista in care lumea e pasnica, te trezesti intr-o zi din greseala in mijlocul realitatii acestea.
Se intampla de asemenea la Berlin, Nisa, Londra, Madrid si la Paris chiar de doua ori in mai putin de un an. Doar in Europa.
 
Acum in Paris e control de securitate ca la aeroport in toate locurile publice (muzee, mall, targ de Craciun etc.). Oriunde mergi, din cand in cand iti cere un politist sa ii arati rucsacul si sa iti deschizi geaca. Sunt patrule inarmate cu mitraliere pe strada si prin magazine.
In incheiere, am intalnit de mult un barbat care avea afaceri in China. O sa tin mereu minte ce mi-a zis omul ala: Nu e nimic ce un miliard de oameni nu pot sa faca. Poti sa tragi ce concluzie vrei de aici.

Iubire cu zero si cu unu

Te caut peste tot, sa te privesc un pic
De-ai fi in cod, iti jur, n-as schimba nici un bit
Chiar dac-ai fi un bug, n-as crede ca-i defect
Te-as cerceta putin si te-as gasi perfect

De-ai fi un flux de date, as mari conexiunea
Sa poti s-alergi ca vantul, s-atingi chiar toata lumea
Incet, pe inserat, as putea fi un click
Sa ma atingi o clipa si nu mai vreau nimic

Sopteste-mi indecent, saruta-ma incet
Ruteaza-ma frumos si fa-ma un pachet
Uita-te-n ochii mei, transmite-mi un semnal
Tot ce-i neinteles, vorbeste-mi digital