Lungul drum spre casa

Am ajuns ca pe vremuri la aeroport… O ora si decolez, cu bagaj de cala si securitate de trecut. In mintea mea e un antrenor german, inspiratia mea din ultima vreme.

Urc printre ultimii in avion (evident) si abia zaresc locul meu, la mijloc, deja ocupat de doua jumatati de om diferite. Ma strecor intre ele si ma asez.

In stanga era un fel de indian american solid. Il vedeam deja calare si pe cineva strigandu-l “Pana de Corb”. In dreapta era un fel de morsa in dimensiuni naturale, revarsata din cap pana in … as fi zis picioare, dar nu ii vedeam picioarele de burta.

Faceam pe mine. Stiu, nu suna sexy, dar e relevant pentru ca cel din dreapta era la culoar si a adormit. Stiti expresia “dormi pe tine”. Asa cred ca a aparut. In toata situatia asta, cand ma simteam ca un pui sufocat proaspat scos din ghioc, inghesuit in clocitoare, ala din fata mea s-a dat jumatate cu scaunul pe spate.

Indianul, daca era iubitul meu (fereasca sfantul), cred ca il batea. A sarit ca intepat de albina sa il certe pe domnul din fata ca s-a pus peste mine. Ala din fata se prefacea ca nu intelege si ca e scaunul rupt.

In capul meu era in continuare un antrenor german si repetam frenetic: 50 de minute, 50 de minute… atat aveam sa mai suport.

Acum, eliberata din inghesuiala, ma bag in alta si vin acasa.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s