Anestezie

Mi-ai anesteziat sufletul nițel

Când tropăiai cu bocancii prin el

Timpul te șterge, uit de tot de tine

Mi-ai omorît cu-adevărat orice simțire

 

Nu mai am clipe suspendate

Le-ai întristat și mi le-ai luat pe toate

Fericirea nu-mi mai sădește plăcere

Într-o năvală imensă de durere

 

M-ai anesteziat complet

Prin viață am rămas analfabet

Tristețea din ochii mei, un suvenir

Nu mai știu cum e să te respir

 

Nu mai am speranță în omenire

Și nici în mine ori în vreo pornire

Singurul meu umil desnodământ

E să aștept nimic pe-acest pământ

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s