Anestezie

Mi-ai anesteziat sufletul nițel

Când tropăiai cu bocancii prin el

Timpul te șterge, uit de tot de tine

Mi-ai omorît cu-adevărat orice simțire

 

Nu mai am clipe suspendate

Le-ai întristat și mi le-ai luat pe toate

Fericirea nu-mi mai sădește plăcere

Într-o năvală imensă de durere

 

M-ai anesteziat complet

Prin viață am rămas analfabet

Tristețea din ochii mei, un suvenir

Nu mai știu cum e să te respir

 

Nu mai am speranță în omenire

Și nici în mine ori în vreo pornire

Singurul meu umil desnodământ

E să aștept nimic pe-acest pământ

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s