Nu e perfecțiune

Când noaptea mă închide în neguri neclintite

Trăiesc din amintirile cu tine dimineața

Să fim în tot felul de locuri infinite

Și să-ți ating ușor cu mâna, fața

 

Aud mereu că nu-i perfecțiune

Dar știu ei oare cum ne simțim noi!?

E un apus de soare-ntr-o nouă lume

Cu un sărut sălbatic din buzele tale moi

 

Galben de frunze arde-n raze de soare

În dimineți de toamnă desavârșite-n parc

Și-mi vine-un dor de tine plin de culori amare

Tot ce-aș vrea să fac: să te privesc, să tac

 

Gândul rămâne viu și zboară în depărtare

Lumea îmi mai omoara cu negură o zi

Mereu pe drumuri, mai fac o deplasare

Unde-o să merg, cu mine vreau să vii

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s