Ce faci cand ti se spune sec: “nu”?

Cand ceri orice (loc de munca, finantare, ajutor) si ti se spune “nu”, ai de facut doua lucruri:

1. Daca nu stii de ce “nu”, explica faptul ca poti accepta critici oricat de dure si intreba ce a mers prost, nu cu gandul ca vei cere din nou, ci cu gandul ca iti va folosi alta data in alt context. “Filosofia” e simpla: ceva ce stii ajuta mai mult decat ceva ce nu stii. Plus ca oricum ti s-a zis ca nu. In cel mai rau caz se poate sa nu ti se mai raspunda. Daca stii de ce nu, iti ramane de facut doar pasul 2.

2. Sa cauti alternative oricat de multe si oricat de variate. E foarte important sa nu ramai “prins” in ce ai fi putut sa ai, ci sa privesti optiunile disponibile. Mereu poti intoarce o situatie in favoarea ta.

Iti las si una dintre fabulele mele preferate (pe care probabil o stii, dar e bine sa ti-o aduci aminte din cand in cand, mai ales cand ti se spune “nu”).

Un somer merge sa se angajeze la Microsoft ca om de servicu.
Managerul de Resurse Umane responsabil cu recrutarea personalului administrativ il supune unui test de aptitudini: spalatul podelelor, spalatul geamurilor etc.
Dupa test ii spune: Vei avea un salariu de 30 $ pe zi. Lasa-mi adresa de e-mail ca sa-ti trimit formularul sa il completezi si sa-ti spun unde si cand sa vii in prima zi la lucru. Somerul nostru recunoaste cinstit ca nu are nici calculator, nici adresa de e-mail.
– Atunci inseamna ca tu nu corespunzi politicii de personal si deci nu te pot angaja la Microsoft, ii spune managerul.
Uimit omul pleaca si nestiind ce altceva ar putea face, cu ultimii 10 $ din buzunar cumpara o lada cu 10 kg de rosii de la supermarket, pe care, in doua ore, le revinde cu profit de 100 la suta. Repetand procedeul de mai multe ori in ziua aceea ajunge seara cu aproape 100 $ mai mult decat avea dimineata.
Asa a realizat ca putea sa traiasca vanzand rosii.
Sculandu-se dimineata devreme si culcandu-se noaptea tarziu omul nostru a realizat un profit bun in scurt timp. Apoi si-a cumparat o masina pentru transportul rosiilor, iar la sfarsitul primului an a avut un intreg parc de camioane si o multime de angajati dintre someri ca si el, toti vanzand rosii.
Era momentul ca gandindu-se la viitorul sotiei si al copiilor sa faca o asigurare pe viata. A telefonat deci unei companii de asigurari si a ales o asigurare foarte scumpa, care sa reflecte noua lui situatie de milionar. La sfarsitul convorbirii, persoana cu asigurarea i-a cerut adresa de e-mail pentru a-i trimite documentatia. Cand omul nostru a spus ca nu are asa ceva, persoana de la compania de asigurari a fost uimita: "Cum ai reusit atunci sa faci o asemenea avere fara internet, e-mail si e-commerce? Imagineaza-ti unde ai fi fost acum daca ai fi fost conectat de la inceput."
Milionarul rosiilor a raspuns prompt:"Imi imaginez. As fi fost om de serviciu la Microsoft.

Morala cred ca e clara.

Ceva important: cand ceri iubire si ti se spune “nu”, sari peste pasul 1. Nu intreba niciodata “de ce?”.😀

4 comentarii

  1. Adriana, tu esti mereu optimista si de aceea iti merg toate in viata, mai greu, mai usor, dar merg🙂. Am auzit si eu despre povestea cu rosiile, doar ca eu am citit ca omul nu stia nici macar sa scrie si sa citeasca. Cat despre „a cere”, si aici vorbesc de un loc de munca, stiu foarte bine ce am gresit si unde. Cu sau fara vina mea. Am avut de curand un test de 50 de min cu 10 intrebari. 5 minute intrebarea. Dar eu, zapacita si emotionata, am calculat 10 minute intrebarea. Cand mi-am dat seama ca trecuse o jumatate de ora si mai aveam 7 intrebari am trecut pe turatie maxima, am scris fara sa prea gandesc si in plus intrebarile erau in engleza si nici nu mi-a trecut prin cap sa raspund in romana, mi-ar fi fost mult mai usor si ar fi mers mai repede. Am scris, de exemplu, ca in cazul legarii dinamice, codul „se executa” la rulare, nu la compilare. Deci, dupa capul meu strafulgerat, codul se executa la compilare. Nimeni nu are nevoie de asa un programator. Chiar daca si-au dat seama ca a fost o eroare de exprimare („se verifica”) nimeni nu are nevoie de oameni emotivi si gata sa faca erori banale doar pentru ca sunt presati de timp sau de limba. In alte dati nu stiu ce a mers prost, si aici vorbesc de un interviu de HR. Dar stiu ca si atunci eram foarte agitata. Cand sunt agitata nu pot gandi cum trebuie, ma grabesc si fac prostii. Acum nici sedata nu e o solutie, pentru ca tot nu poti gandi. Singura solutie sa reusesti in viata este sa fii lasat in apele tale, cu bune sau cu rele. Si mai e ceva: gandurile mele sa fie doar ale mele, tot asa, bune sau rele. Nu e normal sa dai „share” la ganduri. Pe mine asta ma omoara si nu stiu cat de figurat si cat de real. Si nici pe mine nu ma intereseaza ce gandesc altii decat daca vor sa spuna si chiar si atunci uneori imi bag dopuri sau casti in urechi sa nu ii aud. Tot ce vreau sa aud e „privacy”.

    Stiu foarte bine ce mi-ar trebui in viata si stiu si cum sa obtin. Dar nu pot. Din cauza societatii de azi, din cauza unor oameni pe care nici macar nu ii cunosc. Sunt desteapta, sunt constienta, sunt puternica si fac tot ce depinde de mine. Dar NU depinde de mine. Cineva ma urmareste si vrea sa profite de mine. Dar intai trebuie sa ma distruga, ca sa poata pune mana pe mine. Am facut prostia ca am avut incredere intr-o fata pe care am cunoscut-o la usa la medic, i-am dat pana si telefonul in mana si ea mi-a dat numarul unui amic cu care urma sa ma intalnesc eu. M-am razgandit, am preferat sa invat pentru licenta. Dar ei nu s-au razgandit si de atunci ma hartuiesc constant sub orice forma pot, chiar daca mi-am schimbat numarul. In general am primit telefoane in ziua in care aveam interviuri, sa vada ce mai fac. Ultimul a fost de pe telefonul unui prieten care mi-a zis ca vrea „sa ma f… in p…”. Revigorant, nu? In Cismigiu vine la banca mea un tigan batran, se pune fix in fata mea ca sa nu pot sa il evit si ma intreaba daca vreau sa imi indeplineasca orice dorinta. Am mai primit invitatii cred ca tot de la el sa imi fac 100 de euro. Nu am memoria fetelor, tin mai bine minte numele. Dar lucrurile de genul asta nu imi provoaca doar scarba, ci incearca sa ma distruga. Sunt multe de zis si nu sunt paranoica, crede-ma. Tu nu m-ai mai vazut de cativa ani si atunci pe fuga. Nu stii in ce mizerie ma aflu.

    Dar repet, STIU si nu se poate. Pentru ca altii nu ma lasa. Daca ma apuc sa vand rosii la colt de strada vine Politia si imi cere taxa de protectie. Asa e la noi, in caz ca ai uitat.

    • Comentariul tau este mai lung decat articolul meu🙂

      • Am talent la lungit vorba, scrisul, whatever.

  2. PS: la dragoste nu ma pricep deloc, dar nu cred ca isi are rost cuvantul „a cere”. Ori se gasesc amandoi, ori nu. Simplu. Exact cum zice proverbul „dragoste cu de-a sila nu se poate”.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s