Draga Mircea,

Articolul asta il scriu pentru ca am citit mizeria asta(https://medium.com/life-learning/2a1841f1335d) mai devreme.

Cred ca nimeni nu are dreptul sa imi zica ce inseamna o viata minunata. Ce e minunat pentru mine nu e la fel de minunat pentru altcineva. Exemplul cel mai scurt: eu fug zilnic cel putin 3km. Majoritatea considera actiunea plictisitoare. Pentru mine e ca privitul la televizor / jucatul pe calculator / statul pe facebook etc pentru altii.

Daca imi zice cineva ce viata plicticoasa am, nu ma supar. Doar ca din perspectiva mea nu e asa.

Ma intereseaza ce cred ceilalti despre mine pentru ca traiesc intr-o societate si pentru ca mie imi pasa de oamenii din jurul meu. Asta nu inseamna ca ma dau cu capul de pereti pentru ca nu toata lumea ma vede minunata.

Ceea ce m-a deranjat cel mai mult in articol este aroganta scriitorului care e convins ca ma cunoaste. Zicandu-mi (ba chiar certandu-ma) ca nu citesc, ca mi se par istoria si psihologia inutile etc. Cazul meu e fix pe dos.

Am un internet de cacat acasa si la televizor ma atrage maximum vreo emisiune de calatorii, deci singura mea activitate recreativa in afara alergatului este cititul (apropo, toata lumea care zice ca cititul e plictisitor ar trebui sa vada prima pagina din Povestea povestilor de Ion Creanga).

Istoria nu imi placea cand eram mica, dar sunt fascinata de povesti si istoria este senzationala din punctul asta de vedere.

Cat despre psihologie, nu stiu exagerat de multe lucruri. Imi place mai degraba sociologia.

Avand in vedere ca am o mama care si-a ratat cariera in SRI, nu puteam sa fiu departe de asta. Modelul meu din perspectiva informarii si atentiei la detalii este ea si evident ca sunt la ani lumina departare, dar comparativ cu media cred ca sunt mult peste. Asta e un defect. Prea multa atentie chiar strica. Mi se zice de multe ori ca pentru mine nimic nu e perfect. Am avut de la cine sa invat…

In modelul vestic de trai toata lumea a inteles ca din greseli invata si e dispus sa accepte critici si sa se perfectioneze continuu. Sigur, exista forme si forme de a critica. Forma “flegma” nu poate sa te faca prea fericit, oricat de vestic ai fi.

In China nu poti sa ii spui cuiva ca a gresit. Pentru ei (din cate mi s-a povestit) este o lipsa grava de respect. Sunt extrem de sensibili si trebuie sa le vorbesti cu tact.

Nu trebuie sa fim toti fericiti, nu trebuie sa fim toti inventatori, manageri etc.

Nu cred in egalitate din perspectiva sociala, etnica, intelectuala sau sexuala.

Totusi, de ce o viata de manager american ar valora mai mult decat o viata de croitoreasa chineza!?

Cine se crede Raymmar Tirado sa imi reproseze ca viata mea nu este “amazing”!?

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s