Cu dragoste, CFR

După o probă de viteză, am luat un bilet și am zburat spre peronul doi, de unde urma să plece trenul. Nu găsisem loc pentru că era vineri seara și toată lumea pleca acasă. Prin urmare, atmosfera pe holul din tren era sufocantă. Nu o luasem bine din loc, că a și venit Nașul. El este șmecher, e puhav, câteodata ironic și întotdeauna șmenar.

În fața mea s-a desfașurat o scenă minunată: un bărbat i-a dat 10 RON în loc să îi arate biletul, Nașul a întrebat binevoitor: ”Până unde mergi?”, călătorul a răspuns șovăind: ”Dragănesti Olt”, iar Il Padrino Controlore s-a înfuriat, a aruncat banii și flegmatic a scos pe gură: ”DOAR O SUTA DE MII?”. A urmat la control un tovarăș al drumețului, nici el nu avea bilet, dar spre surprinderea Nașului, nu avea nici bani. Era să mor de râs cand i-am vazut fața controlorului după ce bărbatul acesta îi spusese ”Pur și simplu nu am…”. L-a lăsat așa și a trecut mai departe. Nu s-a mai intors, nu l-a dat jos, nu i-a facut nimic pentru că nu avea ce câștiga din asta.

Trenul plecase din București și se îndrepta spre Craiova. La Roșiori au coborât navetiștii și s-au eliberat câteva scaune. Prin urmare, am ocupat unul și m-am apucat sa lucrez pentru că nu mai suportam să stau degeaba. În compartiment se afla o femeie de 36 de ani necăsătorită, după cum ea însăși a spus, o studentă la Drept, una la Academia de Politie și un milițian.

Foarte profundă, intelectuală și importantă, studenta la Drept a început să ne povestească despre colegul ei, fiul lui Năstase Adrian, care nu trece pe la școală și are 10 în examene. Ulterior ne-a spus că ea nu are pile, că mama ei lucrează la amărâtul de Minister al Agriculturii unde nici nu sunt mulți bani și matușa ei, care este judecător și s-a ocupat de cazul fraților Cămătaru a avertizat-o că o așteaptă multe sacrificii. Ea, salvatoarea justiției și militanta reformelor a ales meseria aceasta dificilă tocmai pentru binele, EVIDENT, al poporului.

Despre femeia de 36 de ani pot să spun că am înțeles de ce încă nu s-a căsătorit: nu cred că o poate suporta cineva.

Când studenta de la Academie era dornică să afle ceva de la milițian în legătură cu facultatea, iar eu lucram de zor, viitoarea judecătoare a continuat discuția interesantă legată de promovarea examenelor: ”Ce să înțelegi când vine unul la examen care tace și ea 10, iar alții vorbesc foarte mult și iau 5 sau 6?”. La o asemenea intrebare nu am putut să nu răspund: ”Dacă tăceai, înțelept rămâneai.”.

Tot făcând haz de oripilarea femeilor din compartiment, cu fața șocată a Nașului în minte și cu laptopul în brațe am ajuns în sfârșit în Craiova.

Acum mi-am amintit de ce îmi plăcea atât de mult anul trecut să merg cu trenul.

Pentru CFR cu dragoste,
Adriana

3 comentarii

  1. In astfel de momente, cea mai buna solutie este cea adoptata de tine, cu recomandarea utilizarii unei perechi de casti, in timp ce lucrezi.daca asculti muzica ta, iesi, evident mai bine, decat daca asculti barfele altora, prin care isi arata inferioritatea(k sa nu zic prostia).

  2. cat despre nas, era vorba de aplicarea unei sau unor legi(ceea ce nu a facut). k sa se schimbe asta, mai trebuie sa asteptam…mult si bine, o schimbare de mentalitate. Acesta este sistemul. use to it :))(avem o pondere prea mica, raportat la cei care procedeaza ca nasul din relatare, ca sa putem schimba ceva , o posibila solutie ar fi creearea unui cadru propice, pentru generatiile viitoare, pentru ca dupa multi, multi ani, aceasta pondere sa creasca)

  3. nu cred ca esti in target.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s