Ma pregatesc sa plec

Saptamana trecuta am intalnit in tren un grup de tineri de varsa mea. Unii dintre ei erau studenti la Telecomunicatii, altii erau la Kinetoterapie, altii la ASE. Din lipsa de ocupatie incepusem sa vorbim despre ce am face daca am castiga un milion de euro. Toti ziceau ca ar face nu stiu ce afaceri pentru ca ar fi pacat sa piarda ocazia de a investi atatia bani. Eu eram singura nebuna care am spus ca i-as cheltui, daca se poate, chiar pe toti. Cred ca mi-ar ajunge pentru toata viata, deci nu ar mai fi avut sens sa muncesc sa fac mai multi. In plus, nu ma pricep la afaceri. Daca ma pricepeam, acum nu as fi locuit intr-o camera de camin.

Conversatia a evoluat spre concret si cotidian, astfel ca unul dintre baietii de la ASE ne-a povestit planurile lui pentru vara: sa se angajeze intr-un call-center „sa vada(n.r. un viitor angajator) ca are experienta”. Nu stia ce vrea sa faca in viata, ci doar ca trebuie sa se pregateasca, sa faca vechime si sa invete lucruri practice.

Revenind la weekendul acesta as vrea sa va impartasesc o experienta: ieri m-am jucat The Sims 2 toata ziua. Am folosit parole, fiindca ma enerva sa ii pun sa gateasca, sa doarma etc. Am vrut sa fac niste „simsi fericiti”: cu familie, case, masini, joburi de top etc. I-am facut… si apoi? Si apoi nu stiam ce sa mai fac. Nu stiu care este problema: ori nu sunt capabila sa apreciez lucrurile marunte(gen sa dorm, sa ies in parc, sa petrec o zi fara sa stiu cat e ceasul, sa vad o emisiune la TV, sa gatesc), ori am o gandire limitata si nu pot sa imi imaginez urmatorul pas.

Lumea asta din jurul meu vrea familii, copii, bani. „De ce sa nu vrea?”, mi-ati spune, dar ce se intampla dupa? Mi se scarbeste sa vad oameni care traiesc numai pentru copiii lor. Poate sunt retardata, nu e exclus, dar poate sunt ceilalti atat de limitati incat nu reusesc sa gaseasca singuri scopul vietii lor si ii obliga pe copii sa ia aceste atributii. Nu e usor, dar sunt sigura ca daca nu ar exista fericirea celorlalti, nimanui nu i-ar pasa de fericirea personala.

Toti ne pregatim pentru fericire: familie, job, casa, copil, vacanta, scoala, facultate, viata, moarte.

Exista si calea scurta spre fericire: ciocolata, dar dureaza pana gasiti o oglinda.

2 comentarii

  1. Mie-mi place să mă bucur de fiecare moment, oricât de neînsemnat ar părea el.
    Am ajuns la concluzia că fericirea nu trebuie căutată sau elaborată , fericirea e prezentă în orice clipă, doar că suntem noi prea orbiţi să o vedem.

  2. Uneori nu suntem.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s