Locuiesc intr-un cartier special

Dupa ce profesorul meu de cultura civica mi-a dat de inteles ca nu am aptitudini pentru a da BAC-ul la sport, mi-am propus sa ii demonstrez ca ar putea sa greseasca, asa ca am inceput sa alerg seara in jurul blocului in care locuiesc.

Am avut norocul sa intalnesc o multime de oameni foarte interesanti. Nu imi inchipuiam vreodata ca femeia de serviciu locuieste in spalatoria blocului vecin. M-a oprit intr-o seara sa ma intrebe de ce alerg, dupa care mi-a povestit viata ei. Este o femeie simpla de la tara, care are doua fete casatorite de la 16 respectiv 17 ani. Ea a venit in Craiova sa isi incerce norocul. Se pare ca acesta nu prea a fost de partea ei si acum matura scarile de bloc.

Alta data, cand tocmai iesisem afara doua fete au sarit in fata mea si m-au speriat ingrozitor, dupa care si-au cerut scuze si mi-au spus ca m-au confundat. Am trecut de multe ori pe langa ele si mancau seminte pe banca. Nu credeam sa fie asa aiurite, dar mereu ma insel in privinta oamenilor. Nici cu animalele nu imi merge mai bine. Intr-o seara, in timp ce imi faceam programul obisnuit in jurul blocului am vazut trei persoane iesind dintr-o masina si cativa caini in jurul lor. Animalele aveau culoarea crem si sareau intr-una ca niste copii mici. Mi-am zis ca oricat de jucausi ar fi cateii cea mai buna idee este sa trec pe langa ei mergand, dar cand m-am oprit toti au venit in jurul meu si au inceput sa latre. Mi s-a facut frica, dar am incercat sa vorbesc cu ei, in speranta ca o sa se potoleasca, insa vocea mea i-a deranjat. Pe unul dintre ei chiar foarte rau, pentru ca a sarit exact in piciorul meu si m-a muscat. Mi s-a facut frica si am tipat, iar oamenii, care iesisera din masina, au inceput sa goneasca animalele. Imi simteam tot piciorul amortit si un grup de tineri mi-a sarit in ajutor. Mi-as fi dorit sa las evenimentul in urma si sa alerg in continuare, dar mi-am dat seama ca nu am nicio sansa. M-am asezat, asadar, pe o scara si mi-am ridicat pantalonul sa vad cum arata rana. Aveam o bulina vanata si un punct mic rosu, care marca locul atins de dintii cainelui. De acolo porneau cateva vinisoare subtiri. Am inceput sa imi masez usor piciorul, timp in care o fata a venit langa mine si mi-a oferit un servetel umed. “Ai nevoie de ajutor? Sa te ducem acasa?” – mi-a zis ea. Eu nu puteam sa ma ridic, asa ca am refuzat. In plus trebuia sa ma intalnesc cu Anca (prietena mea) in 15 minute, in statie. Cand a plecat tanara, am vazut un baiat de vreo 18-20 de ani fugarind cainele care ma muscase. L-a alergat un timp pe strada si s-a intors triumfator injurand o batrana, care se presupune ca strange haita de caini la bloc. M-a ajutat sa ma ma ridic, dar in timp ce ma apropiam de statie am inceput sa plang. Imi trecuse amorteala ai acum simteam durerea cu toata puterea ei. Cand am zarit-o pe Anca iesind din autobuz mi-am sters lacrimile, dar ochii imi ramasesera umezi. Prietena mea avea obrajii si ochii rosii, dar, cand m-a vazut, a bufnit in ras. Incepuseram amandoua sa hohotim isteric si mi-a mai spus doar: “Nu credeam ca o sa reusesti sa ma faci sa nu mai plang.”.

Un locatar din Brazda lui Novac

1 comentariu

  1. Eu nu stiu cat ai plans tu si probabil e groaznic sa te muste un caine, dar trebuie sa recunosc ca eu care imi imaginai toata scena ,mai ales venirea Ancai si rasu ei :))) ma distrai.:D Vezi ce se intampla daca asculti de ‘profesorul de civica’?


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s