Doamna noastra e buna

Sunt in autobuz si tocmai in momentul in care vreau sa ma asez pe un scaun o domnisoara imi spune ca „Ambele locuri sunt ocupate”. O doamna imi zice sa stau langa ea si asta fac. Incepe sa imi povesteasca despre nepoteii dumneaei de la tara. Unul este in clasa a5-a, celalalt a3-a. Cel mic este neastamparat si mult prea visator. Vrea sa se faca om de afaceri: sa isi cumpere un tractor, o combina si un Nissan. Deja a inceput sa negocieze cu bunicii si doamna lui invatatoare. Fratele lui e foarte destept si timid si ii seamana matusii sale, cea cu care tocmai stau de vorba. A luat numai note de 9 si de 10 si se lauda cu colectia sa de cate ori are ocazia. „Are destul timp sa ia si note mai mici.” Imi zice ca nu are voie. Asta am gandit si asta se va intampla probabil, dar imi e rusine.

Un timp nici una nu spunem nimic. Ii suna telefonul si inevitabil aflu ca este invatatoatore. Il inchide.

Incepe sa imi povesteasca despre clasa dumneaei. Este o clasa foarte buna la matematica. Foarte ambitiosi copii. Sunt doar fii si fiice ale unor medici, farmacisti, oameni de la prefectura… Nu le da sa lucreze acasa pentru ca nu vrea sa le faca probleme parintilor. Vrea sa castige concursul „Smart” si de asta lucreaza foarte mult cu cei mici in clasa. Nu prea fac muzica, desen si sport, dar copiii sunt foarte buni oricum. Odata au scris pe o foaie „Doamna noastra e buna si intelegatoare”.

„Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna.”

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI