Inca ma caut

Mi se intampla uneori sa imi dau seama ca in scurt timp o sa incep sa merg. Am observat ca imi e frica sa calc podeaua in pcioare. E normal sa fie asa? Nu stiu… pur si simplu imi e frica sa nu cad sau sa se inmoaie drumul tocmai cand sunt mai sigura ca acolo vreau sa pun piciorul.

Imi e frica sa iau primul autobuz pentru ca este foarte aglomerat, dar daca raman in statie imi e frica sa nu cumva sa nu mai vina altul. Pana la urma tot acasa ajung mai devreme sau mai tarziu. Ciudat?

O data mi-a venit sa ocolesc tot orasul cu o masina goala in care se auzea o muzica.

Alta data mi-a venit sa o iau la goana pe o potecuta si sa ajung langa un lac. Imi venea apoi sa sar in apa, dar era prea frig. Apoi sa stau pe iarba, dar mi s-a facut mila de ea. Pana la urma nu am facut nimic, dar am respirat oxigen cu toate celulele si m-am umplut de imagini verzi.

Cateodata trebuie sa accept schimbarile fara sa intreb „de ce?”, dar uneori pot sa le influentez asa cum vreau. Nu am planuri pentru ca mi le-au furat si nu mai las geamul deschis pentru ca e prea frig si Peter Pan nu o sa mai vina…

Tot imi este frica de orice schimbare. Nu pentru ca va fi ceva rau, ci pentru ca nu stiu cum va fi.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s