Viata interactiva

De ce oare majoritatea oamenilor vor sa te invete „ceva bun” din greselile(adica experienta) lor? De ce ei au impresia ca ma invata daca spun „trebuie sa fii asa si sa faci asta”? De ce lumea asta nu isi da seama ca eu iau singura de la ea ce imi trebuie sau mai bine zis ce cred eu ca imi trebuie? Toata lumea are impresia ca ma cunoaste si mi se pare plictisitor omul care incearca sa ma invete ceva ce eu deja stiu. Nu pot in schimb sa ma simt superioara in momentul in care acesta imi preda „lectia de viata”. Probabil pentru ca eu am reusit sa o invat de una singura. Stiu ca in realitate nu sunt superioara nimanui. Este dificil intr-adevar ca intr-o societate ca aceasta sa gasesti ceea ce tu ai nevoie cu adevarat, dar merita sa te dai de 100 de ori cu capul de pereti pentru ca intr-un final sa te ridici si sa strigi „Eureka!”(evident acesta este cazul fericit si idealist, care, evident, nu se intalneste la tot pasul). Nu va speriati.  In poza de sus este doar o alee dintr-un cimitir.  Seamana cu cea de jos. Ce pot sa spun? Ma pasioneaza drumurile ce par infinite, dar sunt scurtate de o limita.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s